Dupa abandon, cruzime sau lunga suferinta cauzata de boli, de rani... unele animalele ajung, cum se spune, in maini mai bune, ce inteleg ca viata si bucuria nu este reservata celor ce pot vorbi. Doua maini pot alina, vindeca, mangaia o parte, o prea mica parte din cei multi, mult prea multi.

Pentru cea mai mare parte dintre ei va fi prea tarziu.  Unii vor supravietui - e cazul celor doi pui (foto jos) si vor trai in adaposturi sau prin colturi de curte.

Cativa vor trai cu adevarat - vor avea locul lor, numele lor, zgarda lor, stapanul lor... Sunt doar cativa pentru ca o data salvati de pe strada mai au de invins multe prejudecati in privinta capacitatii lor de adaptare, a sanatatii, sau chiar a faptului ca nu-s de rasa. Chiar si asa, trebuie spus ca in adaposturi cainii de rasa (pui sau adulti) nu sunt greu de gasit. Nici ei nu sunt scutiti de abandon, cruzime sau neglijenta.

Pe cativa dintre acesti putini norocosi ce au ajuns sa traiasca, nu doar sa supravietuiasca, ii gasiti in pagina "Prieteni si aminitiri". Este ceea ce le doresc tuturor animalutelor fara stapan!

dr. Ioana Manea